Profesorilor li se maresc salariile daca gasesc ei de unde De la bunici la nepoti, trecand prin tot neamul mamicilor, matusilor, verisoarelor si fratilor mai mari, toata lumea e suparata pe scoala Profesorilor li se maresc salariile daca gasesc ei de unde
De la bunici la nepoti, trecand prin tot neamul mamicilor, matusilor, verisoarelor si fratilor mai mari, toata lumea e suparata pe scoala romaneasca. Supararea e justificata. Inainte insa de a ne otari pe dascali - care au si ei partea lor de vina - ar fi corect sa ne otaram spre cei care le conduc destinele. Spre sfarsitul anului trecut, ministrul Educatiei a anuntat majorarea salariilor profesorilor universitari, promitand nici mai mult, nici mai putin, decat dublarea lor. In fapt, legea, fiindca aceasta reparatie morala e consfintita printr-o lege, a devenit operationala... in teorie, fiindca bugetul de stat nu are banii necesari. Acum cateva saptamani, acelasi ministru se lauda cu initierea unei hotarari de guvern prin care si unitatilor scolare din preuniversitar li se ingaduia sa-si foloseasca resursele financiare extrabugetare "pentru imbunatatirea unor conditii de munca, ridicarea nivelului de pregatire si acordarea unor drepturi suplimentare materiale". Ambele masuri par a fi gandite tocmai pentru a spori, prin efectele directe si indirecte, calitatea actului educational. La mintea cocosului e ca, daca profesorii vor avea bani, cat sa traiasca precum niste intelectuali intorsi cu fata spre cunoastere, si nu robiti grijii zilei de maine, la locul lor de munca vor fi capabili, dispusi, ajutati sa dea ce-i mai bun din ei. Din pacate, acestea-s texte, vorbe si prosteli. Nu sunt bani, in bugetul Educatiei nici pentru acoperirea maririlor de salarii pentru cei aproximativ 4.000 de profesori universitari si nu sunt bani - nici din buget, nici din extrabugetar - nici pentru acordarea unor drepturi salariale
