Ar fi putut sa fie profesoare, doctorite sau actrite. Au fost insa simple muncitoare. Cu un singur scop in viata: sa treaca neobservate. Stiau ca tot timpul cel putin o pereche de ochi este indreptata spre ele, ca oricind ar fi putut fi inchise din nou. Torturate si infometate. Asa s-ar putea creiona in citeva cuvinte viata de cosmar pe care au dus-o citeva zeci de iesence, care au facut in anii dintii ai comunismului puscarie politica. Dupa 1990 nu au fost mediatizate precum Elisabeta Rizea, insa acesta ar fi si ultimul lucru pe care si l-ar dori. "Mai acusi intram in mormint. La ce folos sa mai vorbim?", a refuzat telefonic Ortansa Damian o discutie pe tema detentiei. Pe cind era studenta, a facut inchisoare impreuna cu sora sa, Paula Dimitriu, alaturi de care-si consuma acum batrinetea. Ca pentru toate celelalte foste detinute, inchisorile comuniste reprezinta pentru aceste femei un subiect ce nu mai trebuie deschis. Ar fi ca si cum ar privi inapoi prin usa Iadului, considera ele. Si cine stie daca cineva nu le trage din nou acolo... "Nu o sa ni se intimple nimic fiindca am vorbit despre asta?", a intrebat cu teama Jenita Ungureanu, o alta fosta detinuta. Pe 6 septembrie 1949, Jenita se afla pe scarile Liceului Ortodox din Vaslui cind a fost arestata, impreuna cu majoritatea colegilor sai. Erau cu totii inca adolescenti si gindeau ca pot rasturna lumea daca vor. Mai toti fii de chiaburi, ai caror parinti incepusera deja sa fie hartuiti de comunisti. "Trebuie sa facem ceva. Sa se termine odata cu comunistii!". Asa vorbeau tinerii din Vaslui atunci cind se intilneau in Padurea Paiu, de linga oras, pentru a face un "plan de bataie". Gasisera si un nume pentru grupul lor, unul pe masura idealurilor ce-i animau: "Scutul Patriei". Elanul patriotic le-a fost insa retezat cu brutalitate, autoritatile aflind de intilnirile lor secrete. "Mai intii am fost dusi la Siguranta