Noutati curatoriale
A treia Bienala Internationala de Arta Contemporana de la Berlin (bb3), deschisa in urma cu trei saptamini, dovedeste inca o data ca strategia curatoriala a marilor expozitii s-a schimbat radical in ultimii ani. Conceptia nu mai este una pasiva, post-productiva, ci mai curind creativa ori performativa, urmarind sa genereze opera si experimentul artistic, intr-un soi de „on-going project“ cu finalitate repetata, o data la doi sau patru ani. Totul se subordoneaza acestui praxis fluid, mobil, interactiv si multiplu relational, care transforma expozitia intr-un spatiu de schimb, unde orice se potriveste cu orice, iar semnificatiile operei sint construite, deconstruite si reconstruite in permanenta.
Bienala de la Berlin nu face exceptie, cu atit mai mult cu cit nu exista un singur concept care sa o defineasca, ci un cadru teoretic flexibil, avind drept referinta majora eterogenitatea. „Eterogenitatea Berlinului, derivata din mitul trecutului sau, din practicile alternative, subculturale si critice ale anilor ’80 si ’90, din schimbarile ori redefinirile politice si economice datorate rolului sau de noua capitala – spune Ute Meta Bauer, curatorul bienalei. [...] bb3, cu natura sa non-lineara si non-discursiva, cu varietatea larga de forme spatiale si temporale de prezentare, este un spatiu tranzitoriu intre limbaje diverse, care comunica, se intersecteaza“. E adevarat, dar acelasi tip de discurs era valabil si la primele doua editii (1998 si 2000), dupa cum la fel de valabila ramine si provocarea lansata cindva tot de Ute Meta Bauer: „Curate the Future, not the Walls!“. Atunci, ce propune nou aceasta editie in economia „politica“ a artei contemporane?
In primul rind, faptul ca se aduce in discutie, drept preambul al evenimentului, insasi necesitatea existentei lui. Bienala a fost prefatata in luna ianuarie de o conferinta
