Teoria libertatii
Trebuie subliniat cu toata claritatea: contributia Transilvaniei la dezvoltarea ideii de libertate – in cultura si societatea romaneasca – este de prim ordin. Superioara, in orice caz, reflectiei – mai mult sau mai putin ocazionale – din cele doua Tari Romanesti din aceeasi perioada. Observam, cu deosebita satisfactie, in primul rind, un mare salt calitativ. Un alt regim si limbaj ideologic. O afirmare si o adincire analitica propriu-zisa a unei noi mentalitati romanesti, ideologice si politico-sociale.
De unde o evolutie importanta, inca insuficient pusa in lumina. Asistam, in esenta, la largirea, aprofundarea si difuzarea sporita si continua a ideii de libertate. Afirmarea sa teoretica si practica atinge progresiv cote tot mai inalte. Largirea sferei conceptului de libertate, in sens national, religios si creator (care sta la baza acestui proces) reprezinta un progres considerabil. Dintr-o problema pur sau preponderent teoretica, libertatea devine si o idee-forta tot mai activa in ordinea social-politica. Se manifesta in jurul sau o tot mai mare solidaritate si se observa – chiar daca obstacolele sint inca foarte numeroase – o tot mai mare eficienta a raspindirii sale. Audienta, din ce in ce mai larga, sporeste vizibil. Ea cunoaste forme tot mai generalizate, mai insistente si organizate. Argument, credem, suficient de convingator ca sa respingem, inca o data, acuzatia total nefondata a inexistentei unei ideologii romanesti contemporane, fie si incipiente, cu „Europa“ si cu „spiritul veacului“. Fenomenul devine tot mai vizibil in perioada iluminista, la sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.
Libertatea vointei
Bineinteles, ideea de libertate circula in Transilvania, in primul rind, in acceptia sa traditionala, elementara, a intregii epoci: a libertatii vointei.
