Cei care au fost alaturi de noi, adica cititorii, trebuie sa stie ca relatia noastra implineste astazi 1000 de zile! Un simplu numar pana la urma, dar unul frumos, rotund. Si mai implinim 1001 de nopti, ca in povestile cu miros dulceag-ametitor, oriental, caci pentru ziarist granita dintre munca si timp liber, dintre zi si noapte aproape ca nu exista. Pentru noi astazi e sarbatoare, bucurie mare, mandria lucrului implinit, poate si nitel orgoliu. Dar si necaz pentru mine, caci m-a luat sefu` de dimineata, ca trebuie sa scriu un text dedicat acestui moment. Necazul e ca toata lumea fuge de astfel de lucruri. Cine nu crede, sa puna mana pe un pix si sa scrie o felicitare, sa trimita o carte postala cu urari de la mare, sa vada cat e de greu sa alegi cuvintele. Mai ales ca putine cuvinte nevinovate, cuvinte neatinse de viciul vorbariei goale, au rezistat pacatelor lumii. Pe acestea mi s-a sugerat sa le iau in palme, sa le amestec si apoi sa construiesc un puzzle din care, inca de la inceput, m-am temut ca va lipsi vreo piesa, cineva nu se va regasi corect, mi se va reprosa ca am omis vreun lucru, vreo intamplare, ca am fost prea subiectiv... Asa ca mai bine inchid pe furis computerul, lasand textul sa se coaca, sau poate sa se scrie singur, ca un poem postmodern, si ma strecor printre colegii mei din redactie care chiar au treaba. Ma prefac ca rasfoiesc ziarele. Ma rog sa nu ma descopere cineva, sa ma intrebe de editorial. Nu am noroc, ma vede Nea Emil pentru unii, Nea Andrei pentru altii, in orice caz, Emilian Andrei. E seful, coordonatorul ziarului. E serios, sever. Atunci cand iti rosteste numele pe un ton baritonal, mai ales daca esti nou venit in echipa, un fior inghetat ti se insinueaza pe sub camasa. In general, cearta. Foarte rar lauda pe cineva, dar e prieten cu toti subalternii. Invarte hartii, da telefoane, propune subiecte colegilor, merge pe teren. Rar s-a