Dacă guvernul Năstase chiar era pus pe treabă, nu era nevoie de încă o restructurare. Încă de acum un an sau doi premierul le putea spune miniştrilor săi să treacă la acţiune. Marile ţinte erau ştiute şi răsştiute, n-au fost descoperite din senin la Bruxelles, luna trecută. Cine îşi aminteşte de consfătuirile de la Snagov, reuniunile şi dezbaterile de tot felul ale cabinetului Năstase cu siguranţă că ţine minte şi deciziile şi planurile de acţiune energic formulate rămase literă moartă.

Precedenta restructurare a guvernului a fost făcută pentru a dinamiza activitatea ministerelor. Atunci s-a redus numărul ministerelor, dar premierul a luat sub directa sa coordonare peste 20 de agenţii şi institute.

Mişcarea de acum e exact opusul acelei restructurări. Cancelarie a guvernului, trei miniştri de stat, revitalizarea echipelor de consilieri, iar asta într-un mecanism care e oricum parazitat de birocraţie.

Marea noutate e apariţia în guvern a consilierului prezidenţial Ioan Talpeş, personaj controversat, om de încredere al preşedintelui Iliescu. Mişcarea a fost comentată în fel şi chip în presă. După părerea mea, asta dovedeşte că preşedintele Iliescu nu mai are încredere în eficienţa guvernului în materie de integrare europeană. Şi poate că nici în eficienţa guvernului, în general. Trimiţîndu-l în faţă pe Ioan Talpeş pentru a rezolva problemele Integrării şi ale Justiţiei, preşedintele Iliescu îi dă o notă proastă premierului. La rîndul său, însă, Adrian Năstase, acceptînd această soluţie de avarie pare a recunoaşte că nu are alta mai bună, în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Ceea ce nu înseamnă, neapărat, că soluţia venită de la Cotroceni e automat şi cea mai bună. Să ne amintim de scurta carieră ministerială a altui consilier prezidenţial, chirurgul Mircea Beuran.

În ceea ce îl priv