De schimbarea Rodicai Stanoiu se vorbea inca de pe la sfarsitul anului trecut. Pe la inceputul acestui an era ca si schimbata. In cele din urma, schimbarea a avut loc la inceputul lunii martie, chiar de Ziua Femeii. S-au consumat atatea energii, s-au facut atatea declaratii pe aceasta tema, s-au razboit palatele intre ele de parca ar fi fost vorba de schimbarea unui intreg cabinet si nu de schimbarea unui singur ministru.

La un moment dat aveai impresia ca toata aceasta restructurare a fost facuta pentru a o schimba pe Rodica Stanoiu.

Sigur, exagerez, dar totusi a fost prea mare scandalul schimbarii unui singur om si acest fapt a si creat un orizont de asteptare prea mare din partea Guvernului Nastase. De parca de toate lucrurile care n-au mers bine pana acum se face vinovata Rodica Stanoiu.

Iar de aici inainte, pentru ca nu mai este ea, toate vor merge ceas, iar integrarea e mai aproape ca niciodata. Nimic mai fals! Ba chiar as spune ca noul ministru al Justitiei, Cristian Diaconescu, pleaca la drum cu un handicap din acest punct de vedere.

De la domnia sa, opinia publica, si nu numai, asteapta minuni. Si, mai mult ca sigur, aceste minuni n-o sa vina. Nu poti sa faci reforma Justitiei peste noapte, chiar daca ea a fost facuta intr-o masura oarecare - nu poti s-o faci, mai ales contra cronometru, ci temeinic, pe indelete, cu toata responsabilitatea.

Asadar, nu trebuie sa-i cerem noului ministru al Justitiei minuni, ci doar continuarea reformei in spiritul integrarii, al independentei Justitiei, al separarii cu adevarat al puterilor in stat.

Si mai cred ca-n lunile ramase pana la incheierea capitolelor de negociere si pana la alegeri nu trebuie sa aiba loc o intrecere capitalista gen "cine se integreaza primul!".

E nevoie de profesionalism, de competenta, de luciditate si abia in ultimul rand de viteza. S-ar putea ca din