Mihaela Şchiopu este graficiana care a schimbat înfăţişarea revistei noastre. A făcut-o după chipul şi asemănarea ei. A fost o operaţie grea şi dureroasă, dar s-a terminat cu bine, pentru că artista a preocedat cu tact, cu delicateţe, şi a mai şi cedat atunci când protestele deveneau prea vehemente, astfel încât până la urmă aşteptările tuturor s-au armonizat.
Cuvântul „artistă” i se potriveşte întru totul. Mihaela Şchiopu nu face doar grafică de presă, ci desenează şi portrete, creează coperte pentru cărţi, concepe afişe. Are şi numeroase lucrări de sine stătătoare, care au putut fi văzute cu prilejul organizării unor expoziţii. În plus, este artistă şi când nu desenează, cînd priveşte pur şi simplu lumea din jur. Ea regândeşte designul acestei lumi, îl ajustează, imaginând variante de bun-gust.
În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că devin agitat când intru în raza privirii ei. Îmi imaginez cum îmi „scanează” figura şi cum mi-o reconstruieşte, în căutarea unei versiuni ideale.
Mihaela Şchiopu îşi risipeşte extraodinarul talent, susţinând cu generozitate iniţiative culturale diverse, de la unele de anvergură internaţională până la altele care contează doar în perimetrul unui judeţ. Desenează în orice condiţii, folosind un creion ieftin sau un calculator sofisticat. Dacă o pasionează ceva, nu observă când se face noapte şi lucrează în continuare, până în zori. Numai Nichita Stănescu mai practica această risipă, glorificată de Lucian Blaga într-un vers celebru („Risipei se dedă florarul”).
Îi sfătuiesc pe iubitorii de cărţi să le caute în librării pe cele care poartă menţiunea „Coperta de Mihaela Şchiopu”. Alături de alţi mari graficieni care au ridicat la un rang înalt ideea de copertă (Mircia Dumitrescu, Done Stan, Dan Stanciu, Tudor Jebeleanu, Anamaria Smigelschi, Ioana Dragomirescu Mardare, Floarea Tuţui
