Facultatea braşoveană de Litere e o excepţie pe harta universitară a filologiei, nu numai prin faptul că e spaiu de împlinire a vocaţiei teoretice (şi implicit academice) a unui întreg eşalon al literaturii româneşti optzeciste (Gheorghe Crăciun şi Alexandru Muşina printre ei) şi nouăzeciste, ci şi datorită constantei preocupări a acestora pentru formarea tinerilor scriitori şi critici. Era cît se poate de natural, astfel, ca, după cîteva promoţii de masteranzi în Literatură şi comunicare, experienţa scriitoricească a acestora să se materializeze într-o carte-propunere.
Volumul – Junii ’03 – a ieşit la lumină la sfîrşitul anului trecut, prin convertirea editorială a două numere din revista Interval, scoasă tot la Braşov de Bodiu şi colegii lui, tot ei ocupîndu-se şi de selecţia autorilor şi a textelor. E o carte cu 23 de prozatori debutanţi (sau aproape), cu vîrste între 22 şi 32 de ani (majoritatea au în jur de 25), absolvenţi sau studenţi ai Literelor şi/ sau ai masteratului pomenit mai devreme, dar şi un cursant al Facultăţii de TCM (Tehnologia Construcţiilor de Maşini). Au fost aleşi, spune în prefaţă Andrei Bodiu, nu neapărat pentru ce sînt, ci pentru ceea ce ar putea să devină, dintr-o (oare justificată?) în şansa pe care ieşirea în spaţiul public al literaturii le-ar, eventual, aduce-o.
Amprenta ideologiei (în sensul cel mai bun, neutru, constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în iniţiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generaţia lui Cărtărescu şi Nedelciu, iar ea avea în spate o lungă experienţă cenaclistă a lui „împreună”. Experienţă a unui spirit literar comun împărtăşită mai apoi (în plin nouăzecism) de autorii Tabloului de familie, ai lui Cinci sau de braşovenii Pauzei de respiraţie (printre care Andrei Bodiu şi Caius Dob