Ridichea uriasa Din vreme in vreme, unii chirurgi anunta, ca pe un record, operatii de tumori gigante. Parca asculti rezultatele finalei de pescuit sportiv la crap: o captura de sase kile cinci sute Ridichea uriasa
Din vreme in vreme, unii chirurgi anunta, ca pe un record, operatii de tumori gigante. Parca asculti rezultatele finalei de pescuit sportiv la crap: o captura de sase kile cinci sute la Suceava, un chist de noua kilograme la Sebes, nemaivorbind de balena de un kintal pe care a agatat-o la Bucuresti o echipa romano-americana. Din pacate, sunt recorduri triste, cum e si castigarea Cupei si Campionatului la tebece ori scabie. Intai ca tumorile gigante nu sunt, toate, greu de operat. Se vad usor si pun probleme mai degraba medicilor de terapie intensiva decat chirurgilor. O minge de rugbi sau un pepene galben a crescut in burtica, hranita fiind de vase mari de sange. Cu totul altceva e sa cosi arterele coronare ale unui sugar de zece zile, cu inima cat o aluna. In al doilea rand, se pune o problema de bun-simt (pentru cei care au bunul-simt sa o puna): cum de a ajuns, domnule, in halul asta? Daca se umfla talpa la pantof, il duci la reparat. Rucsacul pe care il porti inauntru nu te deranjeaza? Raspunsul e asteptat de la pacient si de la medic, desi vinovatul principal e in alta parte. Sa luam pacientul! La prima vedere, i-ai putea spune lejer: domnule, esti un nesimtit! In multe cazuri, chiar asa si este: tumora nu doare. Daca omul nu simte nimic, de ce sa vina la medic? Chiar daca simte ceva, in afara de cei care se tavalesc pe jos din cauza junghiului, putini au fost invatati sa se planga. Cine trebuie sa-i invete? Educatia pentru sanatate cade in grija autoritatilor. Iar preocuparea pentru acest aspect cade pe ultimul loc, in buget. Neavand bani de la stat, responsabilii cu educatia stau cu mana intinsa, la ce pica de la sponsori. Iar sponsorii au a
