Cu rabdarea treci marea... In timp ce unii au devenit niste obisnuiti ai Eurovisionului (Mihai Treistariu, ex-Valahia, a participat anul acesta pentru a patra oara), altii s-au tinut departe de Cu rabdarea treci marea...
In timp ce unii au devenit niste obisnuiti ai Eurovisionului (Mihai Treistariu, ex-Valahia, a participat anul acesta pentru a patra oara), altii s-au tinut departe de astfel de "ispite". Pana acum, cel putin. Sanda Ladosi a fost, sambata seara, un "boboc" in ale finalelor competitiei interne. 2004 este anul primei sale participari si, intamplare sau nu, al succesului. A asteptat ce-a asteptat, dar cand, in sfarsit, s-a hotarat sa intre in joc, a dat lovitura. O tara intreaga a vazut-o in clipa in care s-a anuntat clasamentul final, cu telefonul intr-o mana, iar in cealalta cu mana lui Marcel Pavel, vechi prieten si sustinator frenetic. "Simt ca Sanda o sa plece la Istanbul", spunea Marcel, cu un ceas inaintea victoriei oficiale. Asa a fost. In "camera verde", pana la aflarea rezultatelor, artistii au facut show: aplauze, rasete, cantece si poante au facut emotiile mai suportabile. In cele din urma, muzicienii au avut chiar "obraznicia" sa strice ploile organizatorilor, spargand baloanele cu confetti inainte de vreme. Despre o altfel de obraznicie a vorbit invingatoarea, dupa ce si-a savurat, asaltata de colegi, victoria: "Nu ma asteptam sa castig. Nu stiu daca a fost o obraznicie sau o indrazneala mai mare, dar am fost tentata sa particip. De fapt, am inceput cu lucrul la un nou album, iar pe parcurs a aparut ideea Eurovisionului. O provocare interesanta. Am avut si indoieli, dar m-a ajutat Dumnezeu". Sanda Ladosi mizeaza pe sprijin "de sus" si in luna mai, la Istanbul: "Vom face tot ce e omeneste posibil. Mai ramane ca si divinitatea sa fie de serviciu in ziua aceea". Sambata seara, totul a fost perfect pentru Sanda: atat publicul, cat si ju
