In urma cu cativa ani, daca un patron zicea ceva de genul "imi fac fabrica de tigari sau de alcool", intrebarea fireasca era "cat vrei sa dai teapa?". Invatand din mers de la maestri gen Zaher Iskandarani, bosii alcoolului, ai tigarilor si ai cafelei erau vedete pe procesele-verbale de constatare ale Garzii Financiare. Anii au trecut, iar vremurile s-au schimbat. Timpul celor care faceau afaceri de calibru cu alcool, tigari, cafea a cam apus. Statul e cu ochii pe ei ca pe butelie. O mafie aproape a murit... Alta renaste, insa. Daca am calcula cu cat a fost bugetul de stat prejudiciat in ultimii doi ani de firmele mai mult sau mai putin fantoma specializate pe carburanti, probabil ca ne-am speria. O cifra pe langa care PIB-ul e doar un copil anemic. La afaceri mari sunt interese la fel de mari. Mai multe firme timisene sunt "in carti" la Parchet pentru "inginerii"cu combustibil. Mai nou, tone de uleiuri minerale sunt cumparate de cateva firme din vestul tarii, portionate si bagate la pompa pentru soferul fraier cel de toate zilele. In momentul in care Garda Financiara a intrat pe fir, un patron care cumparase aproape o suta de tone de uleiuri minerale a zis ceva de genul : "Domle, imi trebuie ca sa ung piesele de la masini". De altfel, actiunile Garzii Financiare Timis pe anul trecut ne indreptatesc sa spunem ca mafia carburantilor s-a descentralizat si ca prospera o mafie locala autohtona foarte sigura pe ea. Exemple sunt din belsug. Anul trecut cadea societatea timiseana Lunexim, o firma-fantoma clasica, specializata pe vanzarea ilegala de combustibil. Patronul, care s-a volatilizat la fel ca solventii din rezervoare, a lasat in urma o "gaura" de 16 miliarde de lei, numai buna de acoperit din bani de la bugetul de stat, adica de contribuabilul care isi plateste toate birurile. O alta firma timiseana a fost descoperita cumparand in draci combustibil folosind facturil