Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamani/Fii batrani ce suntem, cu parintii batrani
Pentru multe persoane de varsta a treia, Caminul de batrani ramane singura speranta, atunci cand nu mai au nici un sprijin pe lumea asta * Fiecare dintre cei internati aici are o poveste a sa, de un dramatism aparte, si care numai la simpla ascultare te face sa lacrimezi, indiferent cat ai fi de tare * Caminul este arhiplin, iar cei care au cerut sa fie internati aici, asteapta cu bucurie sa moara vreunul dintre locatari, pentru a-i lua locul * In prezent, pe lista se afla peste cinci sute de batrani care nadajduiesc sa le fie mai bine aici, decat unde traiesc acum * Multi dintre ei nu-si vor vedea niciodata visul cu ochii Singuratatea, saracia sau pierderea locuintei ii determina pe multi batrani constanteni sa apeleze, ca la o ultima solutie, la Caminul Azil pentru pensionari. In acest moment, aceasta institutie are 250 de locuri, toate ocupate si circa cinci sute de dosare in asteptare. "Din pacate, locurile de cazare se elibereaza numai cand vrea Domnul, insa noi incercam sa-i ajutam si pe cei care sunt nevoiasi, dar au o familie si o locuinta, prin intermediul Centrului Social de Zi, oferind batranilor ingrijiri la domiciliu", ne-a informat Doruta Giuglea, directorul celor doua unitati.
"Am muncit, aveam si noi curte, gradina..." In cadrul Azilului locuiesc atat oameni singuri, dar si familii care au ramas din diferite motive, pe strada. Este cazul familiei Ciurca, ambii in varsta de 64 de ani, bolnavi, si pe care i-am gasit maturand garsoniera in care locuiesc. Anitica si Gheorghe au locuit timp de 55 de ani intr-un apartament cu doua camere, decent, aflat in incita fostului Sanatoriu de Dermato-Venerice din Agigea, acolo unde au si lucrat. Amandoi batranii s-au imbolnavit in copilarie, insa, in vreme ce era angajat ca fochist la centrala termica a Sanatoriului,
