Pentru cei ramasi in Rosia Montana, principalul subiect de discutie nu mai este "ne vindem sau nu ne vindem casele", ci "cu cat si-a vandut casa vecinul". Cei care-si plantasera pomi peste noapte, Pentru cei ramasi in Rosia Montana, principalul subiect de discutie nu mai este "ne vindem sau nu ne vindem casele", ci "cu cat si-a vandut casa vecinul". Cei care-si plantasera pomi peste noapte, marunt, ca zarzavatul (pentru un prun din gradina, de exemplu, compania plateste circa 1,5 milioane de lei despagubire in cazul cumpararii proprietatii) au avut surpriza sa fie turnati de vecini. Asa au patit si cei care socotisera ca daca isi matura magazia si o declara bucatarie de vara, obtin mai multi bani. Zavistia este, oarecum, de inteles, atat timp cat o parte din rosieni, cei care se afla in zonele protejate de impactul noii exploatari, n-au cum sa-si vanda casele companiei. Primii care s-au declarat nemultumiti au fost locuitorii caselor socotite de Ministerul Culturii drept monument istoric. Intr-o scrisoare adresata ministrului Razvan Theodorescu, oamenii au cerut ferm: ori le cumpara casele ministerul, ori ii lasa sa-i vanda companiei. Desi nu-i folosesc la nimic, cu aprobarea ministerului, compania a cumparat majoritatea "monumentelor istorice". A promis ca le renoveaza si le lasa deschise turistilor care vor dori sa treaca prin Rosia Montana. Pana in prezent, compania a platit drept despagubiri pentru proprietate circa 7 milioane de dolari. S-a evaluat fiecare aschie ce ar putea fi considerata proprietate. Pentru un metru patrat de suprafata locuita se platesc intre 170 si 240 USD, pentru un metru de gard de sarma, 10 USD, pentru un nuc, trei milioane de lei etc. Pretul minim obtinut pentru un bordei este de 1,5 miliarde de lei. Grila companiei a starnit insa alte certuri. Daca un amarat pe care cadea casa a primit atata banet, cei care au case mai zdravene cer si