Atacurile teroriste din Spania au venit exact pe fondul discutiilor despre clipurile electorale ale presedintelui Bush: exploateaza el, in batalia pentru un nou mandat la Casa Alba, momentul 11 septembrie, sau, din contra, montajul sentimental/emotionant in care apare alaturi de pompieri, ruine si chipuri inlacrimate era unul firesc? Dezbaterea se poate relansa cu si mai mult aplomb acum, dupa cele intimplate la Madrid: pe de o parte, tragedia imensa, solidaritatea multimilor iesite pe strazi sa protesteze impotriva terorismului, iar pe de alta parte, aspectul politic al situatiei, cu sanctionarea guvernului spaniol la recentele alegeri. Drama americanilor pare departe, asa cum in urma au ramas si atacurile cu bomba din Irak sau cele din Fisia Gaza unde printre teroristi sint si pusti de liceu. Ceea ce conteaza acum sint mortii nevinovati de la Madrid, imaginile de cosmar cu trenurile distruse ca si cind ar fi fost doar niste machete de jucarie si, senzatia ca, de fapt, fiecare dintre noi se poate transforma atunci cind pleaca de acasa intr-un mic soldat necunoscut dintr-un razboi absurd.

Daca la inceput e doar buimaceala si revolta, si toti par sa se asigure ca cei din jur au aflat noutatile, dupa citeva zile de la dezastru, printr-o mediatizare agresiva in nenumarate editii speciale ale jurnalelor, tragedia pare mai puternica decit oricind. Imagini dure, oameni raniti, plini de singe, interviuri la cald cu romani supravietuitori sau cu rudele victimelor i-au facut pe reporterii speciali sa se dezlantuie. Campion absolut la categoria „ma enerveaza si nu mai suport“ ramine reporterul Pro TV, Catalin Radu Tanase, de care poate va mai amintiti si din transmisiile exaltate din New York sau din Irak. Pericolul cel mai mare e ca s-ar putea sa ne obisnuim pina si cu genul asta de suferinta, de absurd si totul sa devina un soi de film de groaza, la care ne uita