Si asta intr-o tara obisnuita cu atentatele puse la cale de ETA vreme de peste 30 de ani. Felul in care vor reactiona mass-media si politicienii din Europa, dar si oamenii de pe strada dupa atacuri teroriste majore ca acela de la Madrid va marca decisiv evolutiile politice de pe continent, viitoarele strategii de securitate si aliantele globale. Deocamdata, rezultatul alegerilor din Spania demonstreaza ca miscarile teroriste islamice sunt in masura sa influenteze in mod direct viata politica si deciziile guvernamentale din tarile de pe continent. In plus, exista riscul ca falia inter-occidentala creata de razboiul din Irak sa se adanceasca din nou, exact in momentul in care rana dadea semne de cicatrizare.
Frica generalizata inoculata de amenintarile Al Qaeda are toate sansele sa-i faca pe europeni sa creada ca, daca se disociaza de americani in Irak si Afganistan, de razboiul impotriva terorismului in general, vor fi crutati de alte atentate pe scara larga. O logica cel putin inconsistenta, pentru ca, iata, desi Turcia si Indonezia nu au fost deloc implicate in conflictul din Irak, nici una dintre tari nu a scapat de astfel de atacuri teroriste majore. E bine cunoscuta logica a acomodarii cu nazistii, practicata de Neville Chamberlain inaintea celui de-al doilea razboi mondial, care s-a dovedit complet falimentara.
Europenii au privit pana acum cu condescendenta Statele Unite, considerand ca americanii supra-reactioneaza dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Desi nu e inca clar daca masacrul de la Madrid va schimba aceasta perceptie sau va deveni, din contra, un laitmotiv pentru apeluri la decuplarea de americani ca solutie de protectie impotriva terorismului islamic, e limpede totusi ca liderii europeni au resimtit socul din plin. Ministrul de Interne german, Otto Schilly, a cerut deja presedintiei irlandeze sa organizeze o reuniune de urg
