„…noi vroim pentru moment ca femeea sa fie emancipata de prejuditiile actuale, vroim ca femeea sa aiba o educatie omeneasca, si nu sub cuvintul ca e femee sa i se opreasca desvoltarea iei fizica si intelectuala. Vroim zic educatiune si mijloace egale de desvoltare pentru toate si nu pentru citeva sute.“

(Sofia NADEJDE, Raspuns domnului Teuileanu, in Contemporanul, 1881-1882)

In perioada contemporana, studiile de gen afirma ca educatia reprezinta unul dintre cele mai importante avantaje de care se bucura femeile, principalul lor aliat in ascensiunea sociala. Insa, de-a lungul timpului, si educatia a reprezentat o dimensiune in care organizarea se facea in functie de sex, atit cantitatea, cit si calitatea educatiei erau construite pe baza dihotomiei natura/cultura regasita in dihotomiile femeie/barbat, feminin/masculin. Prin urmare, era „firesc“ sa existe programe scolare diferite pentru fete si baieti; instructia acordata celor doua sexe era astfel construita incit pregatea baietii pentru domeniul public, iar fetele pentru sfera privata, pentru viata de familie, accentuind statutul functional al celui de-al doilea sex ca mame si sotii.

Doar cu, aproximativ, un secol si jumatate in urma, o data cu inceputul miscarii de emancipare a femeii, o data cu revolutia de la 1848, s-a constientizat care sint consecintele educatiei diferite care se acorda fetelor si baietilor. Urmarile nefaste au fost subliniate atit de femei, cit si de barbati in diverse publicatii, cum sint Curier de ambe sexe, Dochia, Contemporanul, Amicul familiei s.a.

Generatia de la 1848 a sustinut instruirea femeii ca o prima necesitate pentru emanciparea sa viitoare; astfel, in programul revolutiei, printre primele masuri se situa egalizarea invatamintului de ambele sexe. Proclamatia de la Islaz (1848) prevedea, la articolul 16, „instructie egala si intreaga pentru ro