Votul majoritatii absolute a parlamentarilor europeni (374 de voturi pentru, 10 impotriva si 29 de abtineri) in favoarea raportului Nicholson, precum si aprobarea rezolutiei prin care se cerea ca programul aderarii Bulgariei la Uniunea Europeana sa nu fie legat "neaparat" de cel al Romaniei au condus la reluarea, cu prea multa usurinta, a tezei nedreptatirii intentionate a tarii noastre. Cum Bulgaria pare a se detasa (incorect, spun unii observatori) fata de Romania, stereotipurile anti-bulgaresti au fost readaptate contextului. De fapt, Bulgaria nu ar fi cu mult mai avansata decat Romania, diferenta de patru capitole de negociere fiind una relativa (Sofia a incheiat 26 de capitole din 31, pe cand Bucurestiul doar 22 din 31). In rest, si Bulgaria cunoaste probleme cu justitia si coruptia, sesizate atat de Comisie, cat si de Parlamentul European, ba chiar si de Departamentul de Stat al SUA.

Diferentele la nivel politic sunt insa semnificative: Bulgaria cunoaste un sistem de partide echilibrat, cu trei partide importante (Miscarea Nationala Simion al II-lea, Partidul Socialist si Uniunea Fortelor Democratice), cu alternante repetate la guvernare, atat la nivel central (majoritatea guvernamentala s-a schimbat, si nu doar formal, in 1991, 1994, 1997 si 2001), cat si local. Existenta mecanismelor de control reciproc a creat conditiile dezvoltarii unei piete libere si a micsorat tentatia politizarii administratiei sau economiei. Spre deosebire de Bulgaria, Romania a cunoscut doar doua alternante la nivel central (1996 si 2000) si nici o alternanta reala la nivel local. Pe de alta parte, in Bulgaria guvernul are 15 membri (inclusiv primul ministru), pe cata vreme in Romania acesta atinge 25 de membri (ambele fiind guverne monocolore), iar Parlamentul bulgar (unicameral) este format din 240 de deputati, fata de cei 485 de parlamentari romani (dintre parlamentarii