Mr. Mister
Pana aici, faptele. Violul si scandalul nu sunt o noutate in fotbal, in Anglia sau in Spania. Procesul verbal de mai sus e insa umbrit de un mister sociologic: violenta engleza. Descompus in cele mai vizibile din intrebarile sale, misterul violentei engleze ne cere sa explicam: de ce se reped la sticla atatia englezi, odata scapati de constrangerile formale? (Caci sfarsitul saptamanii de lucru sau inceputul vacantei in strainatate sunt marcate ritual de o urgie alcoolica automata si obligatorie.) De ce nu reusesc englezii sa se distreze, ci trebuie sa se imbete? De ce nu se pot ei apropia de femei decat daca scapa, mai intai, de starea de luciditate? Si, in sfarsit: de ce mai ales ei? De ce Mister si nu Signor, de ce nu fotbalisti din alte tari? De ce nu va aduceti aminte cand ati auzit de ultimul viol in grup, savarsit la betie, de fotbalisti italieni, spanioli, argentinieni, romani si alte natii pe care le puteti selecta cu degetul, la intamplare, in atlas?
Intrebarile pe care ni le trimit printre gratii "cei trei care au speriat La Manga", dar si cei care sperie in fiecare vara insulele grecesti sau pregatesc batalia Portugalia-Euro 2004 nu accepta raspunsuri comode. Trebuie sa coboram acolo unde, astazi, nu mai vrea sa coboare aproape nimeni: in teoria culturilor si intre adevarurile insuportabile ale valorilor de civilizatie. Daca nu, daca ne multumim, asa cum e moda, cu un survol politicos si "corect" al banalitatilor despre dreptul egal la expresie sociala, defavorizati si exclusi, atunci nu vom reusi decat sa adaugam ceva fin si subversiv violentei fizice cu care commando-ul din Leicester a tratat intelesul minim al cuminteniei umane. Ce spun adevarurile pe care am invatat prea bine sa le discreditam? Mai intai ca nu toate natiile sunt la fel sub soare. Pentru ca nu e soare peste tot. In Anglia, unde soarele apare doar spre a sele
