Restructurarea Guvernului a avut loc. La fel si votarea in Parlamentul European a raportului Nicholson, cu citeva modificari – sau indulciri – care nu modifica substantial insa gravitatea avertismentelor institutiilor europene. Ca raspuns, PSD ofera semnale vizibile legate de un soi de febrilitate a primaverii electorale, manifestate prin elaborarea de planuri si masuri, dar care, de aceasta data, reconfigureaza strategiile partidului pe termen lung. Proiectiile, strategiile repede confectionate pentru oficialii de la Bruxelles privesc spre 2007 cu increderea cistigatorului. Cu alte cuvinte, restructurarea a fost facuta pentru alegeri, dar alegerile par a fi, de fapt, o formalitate pentru Partidul Social-Democrat.

In acest scop, partidul condus de Adrian Nastase a purces la aplicarea unui plan a carei consecventa este, in sine, de admirat. Pentru ca reteta succesului guvernarii, din 2000 incoace, identificata devreme si pusa de fiecare data in aplicare cu la fel de mult succes, este o viziune nastasiana extrem de personala asupra continuitatii institutionale si a reformelor din acest domeniu, piatra de temelie fiind necontenita reorganizare si rebotezare a ministerelor. Cu o asemenea actiune si-au reluat primadonele social-democrate posturile prin ministere, in 2000 si la inceputul lui 2001, si la fel dau impresia ca intentioneaza sa si le mentina in guvernarea urmatoare.

Ca o strategie conexa si la fel de eficace, se pare, in ochii electoratului roman, guvernul Nastase foloseste procedeul negarii realitatii si al infrumusetarii ei.

Tactica devine limpede in relatiile cu Uniunea Europeana, care cunosc zilele acestea momentele cele mai delicate ale scurtei lor istorii. In vreme ce raportul votat cu o majoritate extrem de confortabila in Parlamentul European (374 de voturi „pentru“, 10 „impotriva“ si 29 de abtineri) mentine formula pri