In ungureste sziget se zice la insula, mai precis
de vreo duzina de ani festivalului de pe insula Obudai asa i s-a zis
Hungary-Budapest-Obudai – iunie-august = Festival
Sziget, adica. Te-ai prins?
Incep prin a o face pe ghidul turistic si pe dictionarul
pentru ca orice semantica buna incepe,
ca diminetile tirzii la Sziget, la festival, cu paharul.
Continui sa torn sensuri cu sticla fara sa-mi pese –
berea era, mi-aduc aminte, mai ieftina
si oamenii aveau gusturi mai putin snoabe, dar, firesc, mai alese.
Sziget a devenit substantiv propriu,
fara a avea legatura cu oraselul de granita Szeged
sau cu scolitul de vara omonim mediocru.
In ungureste inseamna o bucata de pamint intre ape,
dar poate ca intr-o pasareasca europeana
a ajuns sa capete alte sensuri – mai ample.
In contextul cresterii consumului mondial de stres,
o mina de consumatori au ales
ca Sziget sa numeasca o bucata de sapte zile din viata,
taiata cu laserul, cortul, concertul sau roller-ul.
Taiata pe sest sau pe fata.
Mi-a venit ieri pe mail un mesaj, ce sa vezi,
s-a bagat iar discount la sevraj, s-a dat verde:
in august, peste citeva luni trecute fix,
am, n-am trip, sint la Sziget, ma risc.
Cine stie, poate fac si Berlinul,
ca vara trecuta am dat-o pe chix,
mi-au furat ungurii actele
si romanii banii ca sa-mi dea altele.
In strofa a patra vroiam sa ma jur ca la Sziget nu e ce crezi,
dar – sa vezi – intre timp m-am razgindit,
e o chestie de marketing,
liniile care urmeaza as vrea sa ai rabdare sa le prizezi.
Scrie pe un bilet stilul de muzica preferat,
cauta-l in programul de anul trecut,
dar fii linistit, nu pierzi nimic,
nu pun la socoteala pariul pentru ca tocmai l-am cis
