Ruxandra CESEREANU

Imaginarul violent al romanilor

Editura Humanitas, Bucuresti,

2003, 400 p.

Descendente inexacte

Cartea Ruxandrei Cesereanu Imaginarul violent al romanilor este un bun exemplu nu de studiu de caz, ci de caz numai bun de studiat. Citind prima parte a acestei carti, poti inventaria cu usurinta nu atit probleme ale imaginarului romanilor, cit, mai ales, dereglari de perceptie reprezentative pentru intelectualul „de bine“ postdecembrist. Ruxandra Cesereanu inventariaza in studiul principal al volumului, Imaginarul lingvistic, nuante extreme din pamfletul romanesc, de la inceputuri pina azi. Pe masura ce ne apropiem de contemporaneitate, mai precis atunci cind, intr-un sir de exemple complexe si clasice (Eminescu, Caragiale sau Arghezi), incep sa apara nume precum Vadim Tudor sau Romania Mare, incep problemele. Este, dupa mine, o greseala de o naivitate incredibila aceea de a-l aseza pe C.V. Tudor intr-o descendenta atit de onorabila, o descendenta pe care el insusi si-o doreste si pe care nu inceteaza sa o afirme de cite ori are ocazia. O astfel de descendenta il absolva din start de orice vina – i se acorda astfel un enorm credit estetic – cind, de fapt, avem de-a face cu un rudimentar versificator si cu un proaspat doctorand in autografe.

Naivitatea Ruxandrei Cesereanu este una reprezentativa pentru multi dintre oamenii nostri de cultura. De aceea, un lucru foarte greu de inteles pentru un tinar este, cred, infinita atentie care i s-a acordat si i se acorda lui Vadim Tudor. Si nu atit lui, cit cuvintelor lui. Mostenirea grea, pastrata de omul de cultura roman dupa ’89, se manifesta si printr-un cult paranoid al revistei continuatoare a marii spaime, Saptamina. Inainte de ’89, frica era usor de inteles: o delatiune sau un atac in Saptamina puteau avea urmari deloc placute asupra vietii unu