La 18 martie 1954, aşadar cu exact 50 de ani în urmă, apărea la Bucureşti Gazeta literară, revistă săptămînală, organ al Uniunii Scriitorilor. Ultimul număr este din 3 octombrie 1968. O săptămînă mai tîrziu, revista reapărea sub titlul, pe care-l poartă şi astăzi, România literară, într-un format destul de apropiat şi tot sub egida organizaţiei de breaslă. Continuitatea s-a dorit evidentă. Noul titlu se datorează, probabil, intenţiei autorităţilor culturale din epocă de a întări caracterul naţional al unei publicaţii al cărei nume anterior li se va fi părut inspirat din limba rusă. Literaturnaia gazeta era, într-adevăr, principala revistă sovietică de literatură. Doar că Gazeta nu era un nume neutilizat înainte, la noi. Cel puţin douăzeci de publicaţii româneşti l-au purtat, începînd chiar cu Gazeta de Transilvania a lui Gh. Bariţiu din 1838. Şi Românii literare fuseseră mai multe. Desigur, “foaia periodică” a lui V. Alecsandri din 1855 trebuie să fi fost aceea care a oferit ideea titlului, celelalte fiind, inclusiv săptămînalul lui L. Rebreanu dintre 1932-1934, prea puţin cunoscute.

În 1954 existau deja cîteva publicaţii literare, hebdomadare sau lunare, între care Viaţa românească este tot o “revistă a Uniunii Scriitorilor”. În aprilie, acelaşi an, la Cluj Almanahul literar devenea Steaua (un articol comemorativ publică în numărul nostru de astăzi, în paginile 14-15, poetul Adrian Popescu, actualul redactor-şef al revistei clujene) şi, un an mai tîrziu, sub conducerea lui G. Ivaşcu, se impune Contemporanul.

Gazeta literară este însă, chiar de la început, principala publicaţie de literatură din ţară. Cel dintîi redactor-şef este Zaharia Stancu (1954-1962), cel din urmă (1967-1968), Al. Oprea. Revista a consacrat, aproape mereu, un număr mare de pagini criticii literare, cronicilor de teatru, film şi plastică, meselor rotunde ori sem