O bucuresteanca are nevoie de 2 ore pentru a se imbraca singura cu o pereche de pantaloni. Oarba si tintuita in scaunul cu rotile, Cristina Olteanu traieste de 36 de ani un chin continuu. "N-a mai O bucuresteanca are nevoie de 2 ore pentru a se imbraca singura cu o pereche de pantaloni. Oarba si tintuita in scaunul cu rotile, Cristina Olteanu traieste de 36 de ani un chin continuu. "N-a mai murit idioata de schiloada?", se "intereseaza", la telefon, mama si sora sa. De zece ani au abandonat-o, lasand-o sa se descurce singura, in saracie, cu o boala care i-a paralizat pe jumatate mainile si picioarele. Locuieste intr-un apartament din sectorul 5, lasat mostenire de tatal sau, pe strada Dumbrava Noua nr. 2-6. Fiindca nu are bani pentru un asistent medical la domiciliu, femeia putrezeste de vie din cauza escarelor pe care nu i le-a mai curatat nimeni de ani de zile. Cum ii este imposibil sa se aseze singura pe WC, si-a construit o toaleta speciala, chiar in dormitor: un scaun cu gaura la mijloc, in care a fixat olita. "Pe mine viata nu ma iarta, un pas daca am gresit, am si cazut", spune ea. Odata s-a umplut de sange fiindca a fost silita sa se tarasca, dezbracata, timp de 7 ore: cazuse in baie si atat durase drumul pana la pat. Vederea si-a pierdut-o de Ziua Copilului, la 16 ani, cand a cazut pe scari, cu tot cu carucior. Se afla, atunci, la singura scoala pentru handicapati din tara, cea de la Iasi. O zi intreaga a zacut intre etaje, cu sangele siroind. Nimeni nu a chemat un medic. "Si acum cred ca persoana care m-a impins a facut-o intentionat. Pe vremea aceea, pana si directorii ne ziceau "gunoaie sociale" si abia asteptau sa scape de noi. Era, acolo, un lagar de handicapati - relicve venite din alta lume. Ne dadeau mancare cu viermi, cu gandaci...", povesteste Cristina. Pentru ca familia nu o accepta acasa, a dus-o din spital in spital. Zece ani a stat in ghips.