- Social - nr. 53 / 17 Martie, 2004 Odata alungat din Rai, Adam si, pe cale de consecinta, si noi trebuie sa ne recuperam prin (po)cainta, prin iertare, prin alegerea cerului ca loc de "depozitare" a inimii (prin inima intelegand si drama existentei, aspiratiile, iubirile, scara smereniei, gradul de frumos asumat), prin gestul sublim al faptelor milei sufletesti si trupesti. Tocmai pentru ca, in adevar, calea cerului ori calea infernului aici se alege. Viata pamanteasca si lumea este timpul si locul mantuirii subiective, a optiunii si pecetluirii noastre destinale. Asadar, trebuie sa ne (po)caim, sa ne eliberam de patima si ispita. Cheia succesului, in acest demers al nostru, rezida in a ne subordona vointa proprie voii lui Dumnezeu si lucrarii Sale, care, se va vedea, nu este tocmai ceva improvizat, facil, disimulat, dulceag. Ci este, mai ales, renuntare si acceptarea "provocarii" (po)caintei adevarate (iar provocarea este adesea insinuata de cele mai aprige incercari, de suferinte si necazuri). Si asta, pentru a ne umili si bine-aseza caracterul, si sufletul, si firea, si bine-randui iubirile, si bine-"plasa" sfasierile inimii. Mai mult, poate n-ar fi deloc deplasat sa incercam, pe cat putem, ca in acest segment triodal sa ne calugarim si ideatic. Cu alte cuvinte, sa fim asemenea calugarului (autentic), campioni ai rezistentei la banalitate, la inertie, la lumesc, la ispita ce vine de la demnitatea si profitul si amicitia lumeasca, la resemnare si ignoranta religios-morala. Mai mult, asemenea calugarului (autentic), sa incercam si noi: "sa valorizam paradoxul, absurdul chiar - marii crestini au facut-o cu multa gratie - si sa fim, de-a pururi, cavalerii alteritatii interioare". Sa fim, chiar si doar pentru vesnicia Postului Mare, imuni la nelinistile carnii, la subtilitatile ascultarii si implicarilor nuantate, la vraja tendintelor. Sa incercam alternativa afabili