Mi se întâmplă deseori ca, după vizionarea unei palpitante publicităţi tv, să am o stare sufletească excelentă, cu condiţia ca publicitatea respectivă să nu fie întreruptă din 10 în 10 minute de fragmenţele din vreun film regizat de Antonioni, Tarkovski, Zeffirelli, Vaida sau alţii... În astfel de situaţii gândesc atât de pozitiv, încât mă simt suspendat deasupra lumii şi privesc pasiv cum dinspre Cotroceni spre Palatul Victoria şerpuieşte umbra preşedintelui Ion Iliescu sub formă de Ioan Talpeş. Desigur, e o vedenie – n-am văzut, nu cunosc, nu comentez... Suspendat am spus? Pfui, Doamne, iartă-mă pre mine păcătosul, vorbitor inconştient de funie!
Adevărul e că aşa mi se întâmplă de fiecare dată după ce vizionez la tv emisiuni plăcute ochiului şi smintitoare minţii: starea de euforie îmi strică toată logica, mă “suspendă”, ca să mă exprim bruxelleşte, şi abia-abia reuşesc apoi să mă “reorientez” pentru circumscrierea în canoanele UE. Ca să nu mai spun că, tot din cauza euforiei, sunt victima unei dedublări acţionând sub acoperire comportamentală, imaginându-mă, ba Comisie UE, ba Guvernul României... Însă şi de fapt, altceva am vrut să spun, sau altfel, că deja simt arzându-mi urechile de frica doamnei Nicholson pornită de la Bruxelles spre Bucureşti în căruţa de trăznete a Testviteanului, de sub coviltirul căreia se aude glasul zeului Marte recitând tunător: “Pesedişti: «Păsat vă fac!/Încurcaţi pe-aicea treaba./Şi-mi mâncaţi pilaf degeaba –/Vă tai ciorba, vă dezbrac!»” Era în februarie şi cred că Marte ăsta cam exagera cu dezbrăcatul, după ce că nişte parlamentari – aleşi dintre cei mai viteji dintre traci – se sacrificaseră acceptând să-şi târască zilele mâncând fără jenă din coşul austerităţii guvernamentale. (i-am văzut la tv, şi tv-ul nu minte poporul!). Iar după asta să mai fie acuzaţi şi că mâncau pilaful degeaba ? Nu era drept, nu mai înţel
