- Social - nr. 53 / 17 Martie, 2004 De multe ori suntem tentati sa credem ca retragerea din activitate ar fi un semnal al trecerii intr-o alta categorie de varsta. Cum anii se scurg, aceasta nu poate sa fie decat mai inaintata. Aceasta nu trebuie sa fie, neaparat, identica cu imbatranirea, atribut care nu are de a face cu momentul in care iti creezi dreptul la un nou mod de viata impus de ani sau imprejurari. Daca ar fi sa dam crezare evolutiei firesti, trebuie sa recunoastem ca sunt oameni care raman frumosi, inteligenti si harnici la varste septuagenare sau octogenare. In afara de albul parului pe care Melinte Serban il duce de multi ani, fizic nu am observat modificari. Am remarcat, in schimb, luciditatea cu care trateaza si analizeaza fenomenul literar-cultural, plasarea frumoaselor initiative locale in marea cultura nationala. Opera sa, cuvinte in eter pe calea undelor, ne readuce in memorie vocea calda cu care a evocat atatia oameni, opere, evenimente si intamplari. Ele isi aveau originea in anii petrecuti la Targu-Mures, Universitatea din Cluj si activitatea didactica din Targu-Mures. Timp de 17 ani (1968-1985) l-am ascultat, dupa care inima Studioului Teritorial de Radio Targu-Mures a incetat sa mai bata. A trecut o vreme, nu fara rezultate demne de a fi retinute, la Centrul de Indrumare a Creatiei Populare si a Miscarii Artistice de Masa si director adjunct al Teatrului National din Targu-Mures. Dupa 1989 se reintoarce la vechea sa "dragoste", Studioul Teritorial de Radio Targu-Mures, de unde se retrage din activitate in anul 2000. De multe ori stau, analizez si imi pun intrebarea: ce ar insemna cultura mureseana fara Melinte Serban? Cateva lucrari esentiale in acest sens sunt concludente: Cultura mureseana _ vigoare si diversitate (1972); Marturii prin vreme. Douazeci de ani de viata culturala pe Muresul de Sus (1999); Evocari istorice si literare, ingri