Inainte de fiecare spectacol, pe doamna Olga o gasesti in sala. De cele mai multe ori nu e singura, fiindca profita de prilej sa-si aduca o prietena sau doua, pe care le strecoara pe la intrarea Inainte de fiecare spectacol, pe doamna Olga o gasesti in sala. De cele mai multe ori nu e singura, fiindca profita de prilej sa-si aduca o prietena sau doua, pe care le strecoara pe la intrarea actorilor si le instaleaza din timp pe scaunele de la marginea randurilor centrale. Intr-o seara le explica celor doua doamne trecute de prima tinerete din ce parte o sa apara si ce are de facut pe scena. E nevoie, fiindca timpul e scurt si daca nu sunt atente s-ar putea nici sa n-o zareasca. Cele doua, modest imbracate, tinandu-si stingher posetele pe genunchi, ii sorbeau cuvintele de pe buze. Doamna Olga e inca frumoasa, desi nu tocmai tanara nici ea. Are parul vopsit blond si ochelari eleganti pe nas. Pielea de pe gat si mainile ii tradeaza varsta, dar din felul in care gesticuleaza se desprinde zatul unei cochetarii care trebuie sa fi facut multe victime pe vremuri. A inceput sa faca figuratie la teatru tarziu, dupa ce a iesit la pensie. Ii place sa-si aminteasca despre asta, dar cuvintele parca nu se lasa controlate, asa incat zambeste, isi framanta mainile si roseste, de parca ar fi o scolarita vorbind despre primul amor. Asta te face si mai curios, iar cand intrebi afli ca asa a si fost: "amorul" ei este teatrul. Nimic altceva nu i-a adus emotie si bucurie, nici slujba de functionara, nici barbatul care intre timp s-a prapadit si care n-a inteles niciodata de ce-i place ei sa se "schimonoseasca" pe scena. Doamna Olga nu obisnuia sa mearga la teatru pana nu s-a imprietenit cu o femeie care lucra in atelierul de croitorie. Intr-o zi, cand s-a dus sa o vada, aceasta i-a spus, intr-o doara, ca se cauta figuranti pentru un spectacol de la Sala Mare si nu gasesc femei in varsta. D