(Tolstoi despre români, II)
Ca ofiţer, în cursul campaniei din 1854, Tolstoi călătoreşte prin multe locuri din viitoarea Românie: Buzău, Râmnic, Focşani, Tecuci, Bârlad, Iaşi, Sineşti, Slobozia, Giurgiu, aici, între Slobozia şi Giurgiu, ruşii mâncând bătaie ca şi la Silistra. Apucându-se de chefuri şi jucând cărţi, el se leneveşte, imputându-şi mereu lenevia ca pe un păcat greu. Ajunge chiar în pragul unor grele depresii, ca aceea patetică, notată la 1 august 1854:
“...Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă mâine nu fac nimic, mă împuşc.” Nu era prima dată. A doua zi, însă, 2 august, criza îi trece. După cum notează pe scurt: “Dimineaţă am scris puţin la Însemnările artificierului. După masă am dormit şi m-am dus la Zamfira, cu succes (...)”. Urmează cele trei puncte de suspensie aţâţătoare. August se pare că este luna erotică a tânărului ofiţer rus deplasat în Balcani. Se cunoaşte virilitatea lui Tolstoi. Legătura lui mai spre bătrâneţe, la Iasnaia-Poliana, cu o ţărancă simplă însă inteligentă... Lamentările, cu scrisul, însoţite acum de acute crize erotice. 5 august. “M-am sculat devreme şi m-am apucat imediat cu plăcere de scris. Am scris bine, pentru că am scris cu plăcere, sfârşitul episodului cu ghiuleaua. Dar, vai, pe la ora 12, am descoperit că încă nu m-am vindecat şi, ca totdeauna, această constatare m-a influenţat atât de puternic, că nu m-am mai putut apuca de nimic. După masă m-am dus călare la Gorceakovi şi am stat la şah cu Zolotariov cam 2 ore. În schimb seara, prosteşte, fără nici un rost...” 6 august. “Toată ziua n-am făcut nimic şi am jucat cărţi...” (11 august) 7, 8, 9, 10, 11 august. “Am fost la Bârlad... Amândouă serile, de după venirea mea, am fost la vecini şi am jucat cărţi.” 12 august (Focşani). “Dimineaţa am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată!
