- Editorial - nr. 54 / 18 Martie, 2004 Am pasit in mileniul III cu mari sperante si cu increderea ca lumea pe care o vom construi va fi, in ansamblul ei, mai buna si mai dreapta, ca omenirea va sti sa-si rezolve cu mai multa intelepciune problemele sale planetare, excluzand, ca prim pas, din practica vietii, violenta sub toate aspectele. Evolutia evenimentelor din acesti primi trei ani care s-au scurs ne face sa constatam, cu mare regret, nu numai ca lucrurile nu stau asa, ci, din contra, formele de agresiune s-au intensificat. Adica, in loc ca teroarea sa fie ingradita, marginalizata, izolata si repudiata, pentru a fi data uitarii, atentatele revin in forta pe spatii din ce in ce mai mari si in formele cele mai tragice, ca principale cai de solutionare a unor diferende. Am avut si avem razboaie permanente, in Israel, Afganistan si Irak, dar, in aceeasi masura, ni se raspunde cu bombe in chip de gherile la New York (11 septembrie 2001), in Indonezia si in Maroc (2002), in Egipt si Turcia (in 2003), in Rusia, iar acum, intr-o forma dureroasa si pentru romani, la Madrid, in 11 martie 2004. Daca, in urma cu decenii, aceste forme de "exprimare" erau specifice tarilor subdezvoltate, acum ele au devenit apanajul lumii "bune". Pe an ce trece, se vede, lucrurile merg in aceasta directie, din rau in mai rau. Desi lumea n-a incetat sa evolueze tehnologic, ea pare a fi involuat biologic si uman, din moment ce cuceririle propriei sale minti sunt folosite mai mult impotriva ei, decat pentru propasirea omenirii. Diavolul autodistrugerii parca ne-a intrat in casa, a pus stapanire pe noi, astfel incat viitorul ce se profileaza la orizont seamana mai mult cu un nor de furtuna decat cu o geana de cer degajata si insorita. Flagelul care ne macina fizic, dar mai ales psihic, este terorismul, sub forma cea mai cruda, atentatul. Asa cum se manifesta el, ici si colo, se legitimeaza dr