- Social - nr. 55 / 19 Martie, 2004 Este cunoscut faptul ca, incepand cu sec. al XVIII-lea si indeosebi in a doua jumatate a acestuia a avut loc o dezvoltare mai accelerata a realatiilor capitaliste, fapt care a marcat intensificarea exploatarii sociale si asupririi nationale a categoriilor sociale neprivilegiate, indeosebi a taranimii aservite. Evolutia acestei situatii a dus la accentuarea crizei sistemului feudalo-absolutist, care s-a concretizat in miscari sociale tot mai puternice, acestea avand, implicit, si un caracter national, culminand cu marea rascoala a taranilor din 1784 de sub conducerea lui Horea, Closca si Crisan. Aceasta rascoala a zguduit din temelii oranduirea feudala, grabind sfarsitul acesteia. Pentru a preintampina asemenea miscari sociale, imparatul Iosif al II-lea (1780-1790) a incercat infaptuirea unor reforme in spirit luminist, prin care sa adapteze sistemul feudal la noile realitati, determinate de dezvoltarea relatiilor capitaliste si sa imbunatateasca intrucatva situatia maselor, indeosebi a taranilor iobagi. Incercarea sa va trebui sa intampine opozitia nobilimii maghiare sau maghiarizate si a patriciatului sasesc, care nu voiau sa renunte catusi de putin la privilegiile lor. Se stie ca, pentru a cunoaste starile de fapt din provinciile ce faceau parte din imperiu, intre care si Transilvania, Iosif al II-lea, insotit de inalti demnitari, a efectuat vizite in aceste provincii. Astfel, in 1773, el a vizitat pentru prima data Transilvania, in calitate de coregent si comandant suprem al armatei. In timpul vizitei este indignat de abuzurile nobilimii care, in multe cazuri, a dat o interpretare abuziva patentei date de mama sa, imparateasa Maria Thereza, in 1769, sub titlul "Certa puncta" (cateva puncte). Se stie ca patenta prevedea ca taranii iobagi care aveau animale de munca sa presteze patru zile de robota pe saptamana pe pamanturile