Patru paturi mari si doua mici, intr-un apartament cu adresa secreta. Este adapostul Casa Blu, pentru femeile scapate din pumnii sotilor. Singurul din tot Bucurestiul. Care apuca, fuge cu copiii Patru paturi mari si doua mici, intr-un apartament cu adresa secreta. Este adapostul Casa Blu, pentru femeile scapate din pumnii sotilor. Singurul din tot Bucurestiul. Care apuca, fuge cu copiii agatati de fusta. Dar, dupa ani si ani de batai, unele ajung aici in papuci. "Cand m-am trezit, eram intinsa pe jos si ma jelea copilul: "Ai omorat-o pe mama! Uite c-ai omorat-o!". El ma stropea cu apa. Ma batuse de-mi rupsese coastele. Una mi-a perforat plamanul". Dar nici dupa asta n-a plecat de-acasa. Cu urechea peste care o lovea de obicei, nu-i mai auzea decat pasii, cand se intorcea seara. In rest, nimic; o curiozitate. Cand ii deschidea usa, se stia: o dadea cu capul de pereti, ca de ce i-a deschis-o. Noaptea o trezea sa-i gateasca. Dar mai intai o fragezea in bataie. Nu era fiara tot timpul. "In lume" se purta ca un domn. Altul o facea din gelozie. "Ma batea si urla ca ma iubeste". Ii banuia pe toti: pe vecini, pe musafirii lui, pe sectorist si pe directorul magazinului unde lucra nevasta-sa. La trei dimineata, cand se-ntorcea beat, isi trezea fetita si o punea in genunchi. "Cine sunt eu?", o-ntreba. "Esti impatul", trebuia sa raspunda copilul. asta e muncitor necalificat, lucreaza cu carca pe santiere. Un inginer, tot constructor, vana greseli ca sa aiba motiv de bataie. Cand nu gasea nimic, masura hartia igienica, si-si calca nevasta in picioare, ca-i risipitoare. Asta a tinut cam sapte ani. Intr-o zi, si-a aliniat sotia si cei doi copii, si i-a anuntat ca trebuie sa elibereze casa, ca si-a gasit femeia visurilor. De regula, in Casa Blu se ajunge dupa 10 ani de batai. Cam pe aici pare sa fie media de rezistenta la pumni a romancelor. Bilantul casniciilor difera de la caz la