- Social - nr. 55 / 19 Martie, 2004 Perioada de tranzitie (spre ce?) are ca implicare fenomenul scumpirii vietii. Ne propunem a-i acorda atentie, din punct de vedere lingvistic, cuvantului scump si familiei sale. Vom incepe cu sensul invechit si popular al adjectivului scump, care apare si cu valoare substantivala, acela de zgarcit, avar. Cu acest inteles este prezent in multe expresii si proverbe. (A fi) scump la vedere - a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni, a fi greu de gasit. (A fi) scump la vorba - (a fi) tacut, taciturn, putin vorbaret. (A fi) scump la ras - a rade rar, a fi sever, posac. Cu valoare substantivala, zgarcitul, scumpul este prezent in multe expresii. Scumpul mai mult pagubeste si lenesul mai mult alearga, expresie formulata si invers: Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. Vom apela la alte ziceri, fara a comenta, sensul fiind evident. Scumpii laolalta nicicand nu se pot intelege. Scump la tarate si ieftin la faina. Scumpul cu inselatorul lesne se-nvoiesc. Scumpul cumpara stafide (tamaie) si cere sa-i adauge piper. Scumpul din multe ce are, nu vrea sa mance. Scumpul in vis cand cheltuieste toata ziua se tanguieste. Scumpul si ce are nu are. Scumpul nu e stapan pe banii lui, ci banii il stapanesc pe el. Scumpul pentru bani ar lua si pe fata dracului. Scumpului niciodata sa nu zici: da-mi, ci totdeauna: na. Dupa cum se vede, sensul vechi al lui scump, acela de zgarcit, se pastreaza in bogatia de expresii ale poporului nostru. Sensul a evoluat, astazi scump are mai multe intelesuri. Despre lucruri: Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat, costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. Aceste sensuri le suporta majoritatea cetatenilor, desi o reclama afirma ca sunt "preturi convenabile". Tot despre oameni, magazine: care cere preturi mari. Tot despre lucruri: valoros, pretios, de pret; daruri scum