Duminica ar fi trebuit sa fie o zi linistita: pentru unii sarbatoare crestina, ziua Domnului, ziua cand insusi Creatorul tuturor lucrurilor a lasat-o mai moale si s-a hodinit; pentru altii simpla zi de repaus, garantata constitutional. In plus, urmare a terifiantelor atentate din Spania, in care s-au stins si romani, fusese zi de doliu national. Dincolo de latura "scenografica", ce compune partea materiala, formala a evenimentului, o astfel de zi ar trebui, in primul rand, sa ne invite pe toti la reflectie. De aceea, anumite activitati care tin de rutina sau frivolitatea existentei, trebuie amanate sau stopate, pentru a nu ne sustrage de la "trebile" sufletesti... Acesta o fi fost si motivul pentru care, la noi, ziua de doliu a fost pusa duminica, si nu luni - ca la spanioli. Pentru a "atenua" aspectul formal si a aseza momentul intr-un cadru propice reflectiei: ziua Domnului, pentru firile sensibiloase, ori o simpla zi de repaus, pentru grosul claselor truditoare. Sigur, experienta ne-nvata ca tot ce e facultativ e, de regula, amanat, fie pentru ca viata ne tine in sah-etern si nu prea se sinchiseste de agende si calendare, fie pentru ca pornirile noastre naturale sunt mai putin spiritualicesti decat ne permite zoologia. Poate ca tocmai duminica e vertebra care ne mai desparte de maimute si, odata cu rusinoasele noastre rubedenii, de restul regnului animal. Sigur, exista si cei care, in pofida convingerilor religioase, a drepturilor constitutionale sau a inclinatiei lor spre reflectie, sunt nevoiti sa munceasca-n aceasta zi. De pilda, mecanicii de locomotiva sau ziaristii. Daca soarta-i mai si obliga sa "compatimeasca" impreuna, avem cel putin un motiv pentru care aceste doua categorii ar trebui sa se simpatizeze. Sau, macar, sa nu se-mbranceasca in jos pe scara regnului animal. Duminica seara, trei ziaristi se precipitau in gara Constantei, sa-si ia bilete de tren