Adusi la exasperare de inlantuirea in saracie, fara perspective de a se elibera in tara lor, in aceasta viata, romanii isi cauta bunastarea "dincolo", cu orice pret: riscandu-si timpul ramas de trait, Adusi la exasperare de inlantuirea in saracie, fara perspective de a se elibera in tara lor, in aceasta viata, romanii isi cauta bunastarea "dincolo", cu orice pret: riscandu-si timpul ramas de trait, pentru cateva sute de euro sau sekeli. Muncind intr-un an cat intr-o viata in Romania, uneori in conditii inumane, uneori cu bomba explodand in blocul sau trenul de alaturi si omorand rude, prieteni. Daca Guvernul de la Tel Aviv n-ar fi pus piedici de netrecut in calea migratiei muncitorilor straini, romanii ar fi continuat sa invadeze Israelul, chiar daca tot al doilea conational s-ar fi intors in tara intre patru scanduri sau in fiole - functie de resturile ramase dupa atentate. Intre un tren care i-ar duce la cules de capsuni, in Spania, trecand pe langa un acolit al lui bin Laden butonand la un celular, si un tren care i-ar repatria fara riscuri, romanii dau clar de inteles ce ar alege: "Sa traiesti o viata intreaga in saracie, tot un fel de bomba e, dar cu efect intarziat", si-a explicat determinarea de a ramane in Spania o culegatoare de capsuni. Romanii care au plecat sa munceasca "afara" nu primesc statut de refugiati. Totusi, multi s-ar putea plange, pe buna dreptate, ca au fost alungati din tara de promisiunile neacoperite si statisticile trucate de guvernanti. Sa ne gandim doar la sutele de mii de concediati colectiv din perioada Ciorbea-Vasile, carora li s-au promis (noi) locuri de munca. Au vazut doar cum s-au tocat aiurea si deturnat sute de milioane in valuta, fonduri externe, destinate crearii acelor locuri de munca. Cu satisfactia sportivului care a castigat medalia de aur olimpica, Guvernul Nastase se impauneaza cu o statistica oficiala, care arata ca, i