- Social - nr. 56 / 20 Martie, 2004 Nu mai exista azi nici o indoiala ca, in acel martie negru, coloana a V-a a iredentismului maghiar, avandu-i capi pe Tökés László, Király Károly, Sütö András si pe multi alti beneficiari ai privilegiilor comuniste, secondati indeaproape de avocata diavolului, pe numele Eva Bárki, doreau aici, in inima Ardealului, care-i Targu-Muresul, daca nu un Liban al Europei, macar o varianta locala nord-irlandeza. In numele "nedreptatilor Trianonului", periculoase calcule, nestraine de abile scenarii, au dus la sarituri peste cal ale celor fideli juramantului tacit: "Vom lua Ardealul prin autonomii si autodeterminari. Daca nu vom reusi astfel, il vom smulge prin rapt si tratate strambe. Iar daca nici asa nu va fi posibil, il vom cumpara palma cu palma, metru cu metru!". Cei de pe baricada iredentismului maghiar, dispusi sa culeaga furtuna semanata prin vant, mereu bantuiti de nazaririle "purificarilor etnice", mereu confundand pamantul stramosesc al dainuirii noastre cu "inima Pamantului secuiesc", si-au dat in petic imediat dupa consumarea entuziasmului popular al evenimentelor decembriste, prin atrocitatile de la Zetea si Dealu, prin alungarea romanilor din Harghita si Covasna. Jignirea, aroganta si infatuarea nemeseasca, sovinismul patologic agresiv au generat fatise atacuri la unitatea nationala a Romaniei, declansarea unui adevarat razboi neoficial impotriva tarii noastre. Nu in numele unor drepturi, ci al clarelor privilegii! Apelurile, pline de ingrijorare, plecate in acel martie negru din capitala suferintei romanilor ardeleni loviti de piatra injuriei si a calomniei celor al caror soare la Budapesta rasare, atrageau atentia atunci asupra conspiratiei intretinute impotriva Romaniei prin: separatismul in scoli si facultati, greva studentilor de la IMF, pangarirea statuii "muncitului rege al muntilor" - Avram Iancu, la Targu-Mures, dist