Retetele fericirii. Soapte de primavara. "Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde". N-am s-o uit niciodata pe bunica din partea mamei, care crezand orbeste ca fericirea inseamna noroc, imi canta: "Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde/ Daca s-ar vinde pe bani/ L-ar cumpara boieri mari/...

Retetele fericirii

Soapte de primavara

"Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde"

N-am s-o uit niciodata pe bunica din partea mamei, care crezand orbeste ca fericirea inseamna noroc, imi canta: "Mai baiete, fii cuminte, ca norocu nu se vinde/ Daca s-ar vinde pe bani/ L-ar cumpara boieri mari/ N-ar ajunge la tarani...". Cu mintea de copil de atunci, ma bucuram ca Dumnezeu dragutul nu ingaduise bogatanilor sa cumpere pe bani tot norocul din lume si astfel mai ramanea, de doi bani speranta, si amaratilor de sarmani. Dar tot batrana mea o intorcea, spunand ca norocul mai e si cum si-l face omul, fiindca fericirea nu poate veni decat ca o rasplata a faptelor bune si a gandului curat, prin care multumim Tatalui pentru toate cate ne sunt date. "Fericirea, mai baiete, e ca preaplinul pe care izvorul il daruieste insetatilor si ca mierea din stiubei, pe care albinutele o aduna cu sarg din nectarul a sumedenie de flori..."

Cu toate ca m-am trezit in lume - nasterea e una, iar trezirea omului in lume si a lumii in om e altceva -, spun, deci, ca m-am "trezit" cu ochii pe ororile ultimului razboi, consider copilaria ca o perioada fericita. Apoi, am invatat ca nu exista numai fericire, ca aceasta nu-i un tort mare, din care apuca fiecare cat mai mult. Uneori, omului ii trebuie foarte putin pentru a se simti fericit. De aceea, un om oarecare, multumindu-se cu ceea ce are si multumind Tatalui pentru aceasta, este mai fericit decat hapsanul care aduna si nu se mai satura.

Dupa 1989, niste prieteni m-au chemat in Germania si