“Prostia si fudulia se platesc” - o zicala care descrie foarte bine situatia in care e statul roman, obligat sa plateasca, an de an milioane de euro in urma sentintelor pronuntate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Majoritatea acestor sentinte se refera la abuzuri comise de autoritatile romane contra cetatenilor. CEDO e, practic, singura speranta a romanului care, dupa procese interminabile, cu sentinte care mai de care mai aberante, simte ca in tara nu i se mai poate face dreptate. CEDO e solutia pentru romanii prinsi intr-un paienjenis al Justitiei care, de multe ori, eclipseaza “Procesul” lui Kafka. CEDO e antidotul orgoliului nemasurat si al iresponsabilitatii unor magistrati care cred ca roba ii investeste cu puteri de Dumnezeu. Cei arestati abuziv, cei carora statul nu le respecta dreptul de proprietate, cei care se simt umiliti de “castelul de fildes” al unor institutii au aceasta ultima solutie. Iar sentintele au inceput sa curga dinspre CEDO, curmand sirul unor abuzuri si nedreptati si fixand despagubiri pe care institutiile trebuie sa le plateasca cetatenilor abuzati - o situatie de neconceput in urma cu cativa ani. La sfarsitul anului trecut, statul roman avea de platit victimelor “sistemului” aproape patru milioane de euro. In prezent, numarul sesizarilor catre CEDO facute de cetatenii romani a depasit 20.000. Daca 1% din aceste cauze vor fi castigate, statul ar putea aloca, doar pentru despagubiri, in fiecare an, echivalentul bugetului unui minister. "Reesalonari" pentru stat In fata acestei realitati, autoritatile romane si-au dat seama probabil ca perspectivele nu sunt chiar dintre cele mai fericite. Si, probabil, pentru ca au considerat ca e imposibil sa ia masuri eficiente pentru a diminua numarul abuzurilor institutiilor statului impotriva cetatenilor, au hotarat sa dea o ordonanta de urgenta cu ajutorul careia statul sa scape mai ieftin. Si