- Cultural - nr. 57 / 23 Martie, 2004 Destinul Prin noi se scurge timpul si ne incarca, generos, cu dealuri, cu petale, cu norii zdrentuiti din zare, cu dragoste si raze viorii, cu crini si roze, cu melancolii, alunecand prin idealuri si printre cai tenebre ce ne-ncearca, unind izvoarele cu revarsarea si clocotind vulcanul de dureri, de temeri si-mpliniri, tesand un puzzle ce se umple si ce traieste _ destinul _ fir fluid gonind, cu care comploteaza debordant inspre zenit. A cata oara?... Mi-am pus la spalat sufletul cand fulgii inocenti cadeau in juru-mi si se-asezau pe golul negru si rupestru, pe visuri mute ce-au zacut, pe zori ce n-au mai aparut... si pe izvorul ce nu minte spre tihna gandurilor toate ce-au obosit sa zboare si sa tipe, sa se zbata si sa doara... Mi-am pus sufletul la primenit... a cata oara? EMILIA ALBU - Cultural - nr. 57 / 23 Martie, 2004 Destinul Prin noi se scurge timpul si ne incarca, generos, cu dealuri, cu petale, cu norii zdrentuiti din zare, cu dragoste si raze viorii, cu crini si roze, cu melancolii, alunecand prin idealuri si printre cai tenebre ce ne-ncearca, unind izvoarele cu revarsarea si clocotind vulcanul de dureri, de temeri si-mpliniri, tesand un puzzle ce se umple si ce traieste _ destinul _ fir fluid gonind, cu care comploteaza debordant inspre zenit. A cata oara?... Mi-am pus la spalat sufletul cand fulgii inocenti cadeau in juru-mi si se-asezau pe golul negru si rupestru, pe visuri mute ce-au zacut, pe zori ce n-au mai aparut... si pe izvorul ce nu minte spre tihna gandurilor toate ce-au obosit sa zboare si sa tipe, sa se zbata si sa doara... Mi-am pus sufletul la primenit... a cata oara? EMILIA ALBU