Dupa Dulcea sauna a mortii de Andrei Blaier si Petre Salcudeanu, Raport despre starea natiunii de Ioan Carmazan si Ioan Carmazan marcheaza un nou si mare pas inainte – cum se spunea despre mai fiece film romanesc la inceputurile „realismului socialist“ –, recte un pas inainte pe calea realismului satanic, sintagma a carei paternitate o revendic, mai sigur fiind de al doilea termen decit de primul.
Dar ma tem sa nu fiu sub inductia marii „abureli“, cum definea autorul total al ultimului film tema opului sau, la conferinta de presa dinaintea premierei, fiindca s-ar putea ca Raport despre starea natiunii sa fie doar o extrapolare a filmului de gang, explicitat in cronica la Dulcea sauna…. Ramine de vazut si de discutat. Cert este ca sintem in plin progres al Restauratiei postnoiembriste (2000), abia acum revelate pe deplin, dupa aminarea cu aproape un an si jumatate a ultimei premiere, anuntate intiiasi data pentru 4 noiembrie 2002, ca sa dea masura primului dintre cele doua concursuri fraudate de la CNC (2001 si 2003), din care ambele pelicule sus-citate purced. Vor fi si altele in aceeasi linie, tineti-va bine! – v-o spun ca unul ale carui premonitii legate de blestemul celor doua concursuri cistigate prin rotatie de organizatorii lor mediocrati s-au adeverit cu asupra de masura. Nu e nici un merit in aceste premonitii si, de fapt, nici o dificultate.
Era de asteptat, mai mult chiar decit in cazul justitiei, ca tocmai in cinematografie, domeniu privilegiat al ideologiei fostului regim, sa se dezvolte una dintre formele cele mai atroce si perfid disimulate ale coruptiei partinico-etatist-mafiote. O vor confirma curind alte filme, unele cu premierele la fel decalate, dar pina la urma imposibil de ascuns, chiar daca, in lunile imediat urmatoare, in incultura lor endemica mafiotii din bransa nestiind ca ecranul este un detector nemilos, cum nu
