- Social - nr. 57 / 23 Martie, 2004 Intr-un secol in care teatrul tinde spre cautarea unor noi directii, propunand descoperirea unor noi valori artistice, moderne, este o adevarata surpriza cand descoperim, pe scena unui teatru, spectacole ce inca se incadreaza in canoanele clasice ale vechilor valori dramaturgice. O astfel de surpriza a avut loc in seara zilei de 18 martie pe scena Teatrului National din Targu-Mures, cu spectacolul "Nunta lui Figaro", de Pierre Augustin Caron de Beaumarchais, in regia Renatei Scant. Spectacolul, pastrand ideea centrala a piesei, se dovedeste a fi o veritabila fresca a Frantei secolului al XVIII-lea, a moravurilor si viciilor existente in acea epoca, problema de altfel foarte actuala, contemporana, conferind astfel spectacolului cat si piesei o nota de modernitate. Cum spunea si Beaumarchais "Viciile, abuzurile, iata ce nu se schimba niciodata, ci se deghizeaza sub mii de forme, sub masca moravurilor dominante ale timpului…" (din caietul program al spectacolului). Intr-un decor extrem de simplu, stilizat, prin elemente de recuzita ce schiteaza foarte vag o epoca in care luxul, excesul de zel si somptuozitatea erau constante definitorii, se perinda personaje in costume de epoca, cu peruci ce defineau o anumita clasa sociala, a burgheziei, care era de altfel si purtatoarea viciilor si abuzurilor comise. Spectacolul isi concentreaza toata energia asupra evidentierii acestor vicii, neglijand celelalte componente ale spectacolului (decor, costume), toate intr-un ritm foarte alert, dinamic, amintind de vitalitatea, vioiciunea acestei comedii, arhicunoscuta ca, comedie muzicala, fondul muzical fiind compus cum deja toata lumea stie de W. A. Mozart. Sonetele pentru pian si clavecin ale lui Mozart au fost pastrate si in spectacol. Pe langa veteranii scenei Teatrului National din Targu-Mures: Cornel Popescu, Marinela Popescu, Miha