Inceputul anului 2004 ne-a adus surpriza unui proiect care se desfasoara sub orasul nostru, sub Bucuresti. Orasul de sub oras confera marii artere a metroului bucurestean noi semnificatii, angrenind diverse institutii si grupuri culturale in valorizarea unui spatiu incitant prin provocarile implicate.
Important e ca am reusit sa provocam niste reactii
Ce a stat in spatele acestui amplu proiect si care ar fi primele sale concretizari, invitindu-i pe cititori la o calatorie cu metroul?
Nu voi fi foarte protocolara si nici teoretica, ci mai degraba fascinata si entuziasta in legatura cu lumea subterana a metroului bucurestean. Desi proiectul nostru fusese conceput sa produca niste mutatii in spatiul agresiv, toxic, neutru al metroului, pe masura ce a inceput sa se concretizeze, s-a transformat intr-un scenariu palpitant si imprevizibil. Iata de ce o sa vorbesc mai mult despre ce a insemnat pentru mine contactul cu aceasta lume subterana, decit despre proiectul propriu-zis. Ajungem la un moment dat sa devenim sclavii unor anumite prejudecati, luptind tocmai cu proiectiile noastre interioare, si ne incapatinam in dorinta si, poate, chiar credinta ca putem schimba realitatea. Iar atunci cind ajungem in locuri total neasteptate, cind avem de lucrat cu un spatiu neprimitor, ni se intimpla sa clacam. Acest lucru mi s-a intimplat si mie si cred ca de aici ar trebui sa incep descrierea celor doua proiecte – Inchipuiri subterane, din statia de metrou Eroilor, si Blocul de sub noi, de la Universitate.
Mi s-a oferit sansa de a face niste interventii intr-un spatiu ingrat, neconventional, ceea ce poate reprezenta pentru un artist o tentatie foarte mare, mai ales atunci cind esti obosit de spatiul rigid al galeriei care te inchisteaza si care-ti propune aproape agresiv o solutie. Am primit o invitatie de la Teatrul Masca sa
