- Social - nr. 57 / 23 Martie, 2004 Democratismul insumeaza principiile democratice, baza organizarii si conducerii politice a societatii in care puterea apartine poporului. Plecand de la aceasta clasica si elementara acceptie a conceptului, se pot inventaria principiile democratice general valabile si, pe urma, sa se confrunte cu realitatea social-politica romaneasca postdecembrista. Usor se poate obtine o diagrama cvasiobiectiva a stadiului democratiei romanesti. Nu in putine domenii am ajunge la concluzia existentei unor forme fara fond. Aceste situatii sunt amendabile din perspectiva democratiei autentice europene. Aducem in calculul judecatii de evaluare si timpul de peste un deceniu de la experienta democratiei romanesti. Fata de alte tari, la noi exista un fenomen generalizat care, fara tagada, a franat mersul firesc spre democratie. Construirea unei societati democratice nu se face prin imitatie sau la voia intamplarii, ci printr-o tactica si strategie profund elaborate si profesional asumate de elita politica. Daca se realizeaza o statistica a celor care si-au schimbat peste noapte nu atat carnetul de partid pentru carnete ale altor partide, nu inseamna un real pluripartitism, avem in vedere activistii cu inalte functii de partid si de stat care au ajuns, in perioada de dupa '90, sefi de partide, ministri, tot felul de inalti functionari, pana la prim-ministri sau sefi de stat. Acesti activisti au o mentalitate funciar comunista si nu pot fi adevarati stegari ai reformelor autentic democratice. Ceea ce alarmeaza la aceasta categorie politica e faptul ca inainte detineau puterea politica, iar in prezent detin si puterea economica. Cum e posibil sa devina putrezi de bogati peste noapte? Au acaparat bunurile castigate prin sudoarea truditului popor. Pentru mine e deranjanta expresia "vilele lui Ceausescu", deoarece fostul cuplu dictatorial nu avea nici u