- Editorial - nr. 57 / 23 Martie, 2004 Kosovska Mitrovita este "taiata" in doua de cursul raului Ibar: pe un mal se afla comunitatea albaneza - majoritara, pe celalalt - cea sarba, minoritara. "Granita" o constituie podul despartitor din mijlocul localitatii, controlat de trupele KFOR. Aici a izbucnit, dupa ce a mocnit atata timp, palalaia care a aruncat provincia Kosovo in pragul unui razboi civil. Atentia Europei si a mass-media s-a mutat, in cateva zile, de la Madrid, locul groaznicului atentat terorist, in Kosovo. Totul a pornit de la un amanunt care nu prevedea tragedia care avea sa urmeze. Un grup de copii albanezi, ajunsi in zona sarbeasca a localitatii, au fost fugariti de alti pusti de varsta lor. Speriati, vrand sa scape, acestia s-au aruncat in apele Ibarului. Trei dintre ei au fost inghititi de ape: doi au fost gasiti, unul este dat disparut. Aceasta a fost scanteia care a declansat nenorocirea care va urma. Peste 800.000 de albanezi au pornit contra celor 80.000 de sarbi. La Pristina, la Kosovska Mitrovita, la Urosevaci, la Kaglavita, la Peci, la Peja, la Lipljan, la Obilici, la Kosovo Polje, Gnijilane, furia cu greu a mai fost stapanita. Ploaia de pietre, grenadele, focurile de arma, cocteilurile Molotov (folosite si in 20 martie 1990, la Targu-Mures!) se abat asupra caselor sarbilor. Sunt incendiate 30 de manastiri si biserici ortodoxe din secolul al XVII-lea. Nimic nu scapa furiei dezlantuite. Sase sate sarbesti cad prada flacarilor. Provincia Kosovo, leagan al nasterii statului sarbesc, din care azi sarbii sunt alungati, devine teatrul unor violente fara precedent, incidentele punand in pericol stabilitatea din zona. Ca replica la cele petrecute in Kosovo, sarbii incendiaza moscheea albaneza din Belgrad. Confruntarile grave se soldeaza cu 28 de morti si 851 de raniti. Mii de sarbi si-au parasit casele si meleagurile natale, plecand in pribegie. Fo