Istoria unui German, cartea lui Sebastian Haffner despre care vorbeam cu două săptămîni în urmă, reprezintă memoriile autentice ale unui german lucid şi inteligent din anii 1920-1930. Apărute postum, în 2000, şi devenite în ultimii ani best seller nu doar în Germania, ci şi în alte ţări europene, aceste memorii administrează lumii întregi o lecţie de supravieţuire, refăcînd pas cu pas drumul spre putere al lui Hitler. Care ar fi însă explicaţia succesului de astăzi al unei asemenea cărţi şi în ce constă actualitatea ei? Răspunsul ne poate pune pe gînduri.

Autorul Istoriei unui german ne înfăţişează, fără voia sa, un extraordinar scenariu poliţist, făcut să dea fiori. Descriere involuntară, indirectă, dar cu atît mai convingătoare, această carte ne arată cum dictatura se poate instala sub cele mai democratice forme şi sub cele mai legale pretexte. Hitler ajunge Cancelar al Reich-ului cu respectarea literei Constituţiei de la Weimar – pe care însă, odată instalat în fruntea statului, o anulează imediat. Falsificînd mai mult sau mai puţin discret alegerile, naziştii obţin majoritatea absolută în Parlament. Ameninţînd şi cumpărînd pe responsabilii locali, ei nazifică toate structurile statului. Întimidînd pe cei care se opuneau fascismului, ei îi reduc pe aceştia la tăcere. Adoptînd – pe ascuns şi fără publicitate – legi şi decrete care anulau libertatea individuală, ei instaurează domnia Führerului. Forţînd mîna oricărei persoane oficiale, ei le obligă pe acestea să intre în partidul lor, care devine, curînd, Partidul, cu majusculă. Partidul-Stat. Pînă să se dezmeticească, Germania devenise o dictatură.

În acelaşi timp, corolar obligatoriu, spre străinătate curg discursurile oficiale meliflue şi pacifiste, care prezentau situaţia din Germania drept “normală” şi “stabilă”; ţara repurta “succese economice” şi mai ales “dorea pacea”. Oferi