Talentele subalternului

La nebunie-mi plac raspunsurile copiilor, cand sunt anchetati asupra viitoarei lor profesiuni. Unii aspira la cariera de tractorist, altii se viseaza cosmonauti eminamente americani, iar cativa - cei mai precoci, fireste - vor sa drumeteasca pe traseele incalcite ale Diplomatiei.

De indata ce raspunsurile la chestionar se fac auzite, parintii sar inalt intr-un picior, bat din palme si ranjesc satisfacuti:

- Ei, ai vazut cu ce progenituri exceptionale ne-a binecuvantat Cel de sus? Ai mai auzit, undeva, asa clarviziune de viata, la o varsta atat de frageda?

Nu incape vreo tagada ca fiecare profesiune isi are punctuatia de farmec; isi are foloase si ponoase. Insa, nu cred ca este in lume o meserie mai frumoasa si mai variata in satisfactiuni, decat cea de subaltern.

Ca sa ajungi subaltern de calibru, iti sunt necesare o multime de talente: ceva talent de actor, o tara din arta macelarului, un dram din gimnasticile acrobatului.

Anumiti specialisti in domeniu sustin chiar, pe la congrese internationale, ca subaltern te nasti, nu te faci. Dar, si aici parerile sunt impartite, cunoscandu-se subalterni de geniu, care, la nastere, nu aveau nimic in plus fata de alti bebelusi.

Subalternului de cariera ii trebuie rabdare de caporal. In fata sefilor, va cobori toate stachetele umilintei; insa, in acelasi timp, va fi nemilos cu propriii subalterni (fiindca visul oricarui subaltern este sa domneasca, dintr-o fericita zi, peste propriii subalterni).

Asa cum fetele cu intentii matrimoniale au, in chip obligatoriu, un trusou cu diferite boarfe, la fel subalternul are un trusou cu zambete: un zambet, cat Mausoleul de la Marasesti, pentru superiorul ierarhic, un zambet castrat, pentru amanta acestuia, si, daca situatia o cere, un zambet viril, pentru nevasta sefului.

De asem