Prin contractul de privatizare, firma ieseana a fost obligata sa vinda camerele caminului din dotare la un pret modic catre actualii chiriasi, care sint si muncitori ai societatii. Desi chiriasii au obtinut o hotarire judecatoreasca definitiva investita cu titlu executoriu, interesele conducerii de a scoate un profit personal din aceasta afacere intirzie punerea hotaririi in aplicare Conducerea "Terom" se joaca cu casele a 64 de familii mai ceva ca Ronaldo cu mingea. Cu toate ca persoanele respective au legea de partea lor, conducerea firmei iesene ii paseaza de la Ana la Caiafa. Inainte de privatizare, in toamna anului 2002 impreuna cu actionarul majoritar de atunci, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS), "Terom" a hotarit sa scoata la vinzare caminele societatii atit catre chiriasi, angajati ai firmei, cit si catre persoane din afara unitatii. La recomandarea APAPS, pentru primii urma sa le vinda la preturi modice, conform drepturilor oferite de legea 85/1992 si de decretul lege 61/1990, iar pentru ceilalti prin licitatie. Unde-i lege e tocmeala "Cumparatorul se obliga ca, intr-un termen de 60 de zile de la data transferului dreptului de proprietate, societatea sa vinda contractele de inchiriere la cererea chiriasilor, spatiile cu destinatie de locuinta, la preturi sociale", se arata intr-o adresa trimisa de APAPS catre conducerea "Terom". Zis si facut. Toti muncitori angajati la firma ieseana care locuiau in acele imobile au hotarit sa le cumpere. Numai ca intre timp conducatorii societatii de fibre sintetice s-au hotarit sa le vinda prin licitatie, pretul de pornire al unei garsoniere ajungind astfel la 140 - 190 milioane de lei, fata de aproximativ 20 - 30 milioane de lei. Muncitorii au inceput sa faca presiuni asupra asupra conducerii pentru a le vinde casele la preturile recomandate de fostul proprietar prin contractul de privatizare. Vazind ca nu se inteleg