Pînă la atentatele din Spania, în care au murit şi români, mulţi dintre noi am avut impresia că terorismul e problema altora. S-a dovedit tragic că nu e aşa. Trăim într-o lume expusă atacurilor teroriste, care ne pot lovi direct sau prin ai noştri.
Cei care au crezut după atentatele din Statele Unite că asta e problema americanilor au acum prilejul să mai reflecteze asupra acestui punct de vedere.
Nu cred că trebuie să ne isterizăm după tragedia de la Madrid, dar nici să ridicăm a fatalitate din umeri. Trăim într-o lume expusă. Asta ar trebui să ne oblige să luăm măsuri de siguranţă. De pildă întărirea controlului la graniţă şi supravegherea mai atentă a grupurilor cu posibil potenţial terorist. Or, din acest punct de vedere, al prudenţei elementare, avem destule motive de îngrijorare. La frontieră – aflăm din presă – se întîmplă din cînd în cînd lucruri necurate, din cauză că funcţionarii vamali se lasă corupţi. Poliţia, care ar trebui să stea cu ochii pe tot ceea ce pare sau e în neregulă, are probleme cu oamenii săi care calcă legea. În SRI există se pare şi la această oră persoane îndoielnice, şantajabile din cauza trecutului lor în Securitate.
Ce legătură au astea cu terorismul?
Pot trece de vameşii autohtoni nu numai persoane care vin să facă afaceri necurate în România, dar şi inşi care se ocupă de acţiuni teroriste. Odată ajunşi în ţară, aceştia pot scăpa cu uşurinţă de pieptenele Poliţiei, fiindcă, după cum se vede tot mai des în ultima vreme, Poliţia are alte griji decît să vegheze la siguranţa cetăţeanului. Iar dacă în SRI sunt şi persoane nesigure creşte posibilitatea ca această instituţie să nu-şi facă bine treaba. Cînd eşti preocupat să-ţi acoperi propriile tale urme, nu prea mai ai timp să-i adulmeci pe alţii.
Pe de altă parte însă, la adăpostul grijii pentru sporirea siguranţe
