Îmi trimiteţi, şi eu confirm primirea a patru lucruri, fotografia dvs., două dintre poemele citite probabil în Cenaclul Filialei Braşov a US şi semnalarea (în publicaţia “Obiectiv” din oct. anul trecut) apariţiei pe piaţa braşoveană a unei cărţi de debuturi literare cu poezie, intitulat 13 şi notele de lectură cu A. I. Brumaru, cateva randuri de întampinare fiindu-vă consacrate aici. În fine, un xerox cu debutul dvs. însoţit de o succintă prezentare. Pot înţelege mai multe intenţii din acest plin de graţie gest, pentru care vă mulţumesc, cel mai inofensiv fiind dorinţa dvs. de a ne cunoaşte la începutul de drum, pe care vi-l doresc înfloritor. Textele mi se par în mare parte excelente, Contur în primul rand, apoi Calităţile lutului, cu efortul luminos de a defini rostul unor lucruri, şi ce spun acestea, ce spun clepsidrele şi ce mai spun pereţii, (cu mica observaţie că şi moliile sunt fluturi la urma urmei), “Ce spun fluturii cand devin molii/ Ce spune templul cand devine ruină/ Ce testament lasă floarea cand devine sămanţă”. Răceala tonului este doar aparentă, poemul începe aşa: “O gară este ochiul sufletului/ Prin ea privim speranţa, gustăm nesfarşitul./ O gară este condamnarea la libertate/ Prin ea concurăm timpul umilindu-ne picioarele./ Urnă spre necunoscut, cercel al uitării, praf aruncat în ochiul ursitei,/ Gara este căutarea răspunsului, justeţea întrebării?/De ce n-ar fi gara argumentul!” Bun venit, deci, în programul generos de aşteptare în care suntem cu toţii concurenţi, pană la capăt. (Chris Samy, Făgăraş) * Nu vreau să vă privez de răspunsul pe care-l aşteptaţi cu siguranţă ca pe o dezlegare. În vremuri, am încercat să vă asigur că sensibilitatea dvs. este profundă, lirismul autentic, dar arta literară ar mai fi de cizelat. Chiar dacă scrieţi poeme ultrascurte de dragoste, acestea cu atat mai mult ar trebui să fie şlefuite pană la aspectul cristal