De cînd am venit aici, "ştirile" cu temă astronomică îmi par mai vizibile decît celelalte. Planeta obscură de dincolo de ultima planetă, cu tot aerul misterios pe care îl aduce faptul că "se ştia" de ea de mult, atît mistic cît şi matematic; apa de pe Marte, teoretizată şi, în sfîrşit, dovedită; gaura neagră care tocmai fagocitează o stea (sau, mai precis, azi o vedem şi nu e - prăbuşită deja de eoni. În ce?) - acestea sînt doar ştirile din luna de cînd sînt aici. Amestecate cu celelalte, par (la fel de) mici. Dacă însă privim, fie şi pentru o clipă, distanţele geo-temporale despre care vorbim, simt că, poate, ar merita, din milă pentru celelalte ştiri, să fie prezentate cumva separat. Evenimentele lumii fantaste de pe pămînt sînt comentate la fel ca evenimentele lumii reale, ca să nu mai repet comparaţia cu evenimentele astronomice. Oscarul - la fel de îndepărtat sau de apropiat ca şi atacurile din Iraq. Starea vremii şi coafurile. Moda şi apa de pe Marte. Indistincţia în care sînt trimise şi drama, şi melodrama. Cineva citează din Yogi Bear, personajul de desen animat, ca şi cînd ar da un citat de autoritate al "cuiva", mort sau viu. Dacă în postmodernism acest amestec de pop-culture şi culture avea un haz de novelă, frisonînd intelectualii la gîndul că fraternizează - în sfîrşit! - cu massele, acum, după ce acest tsunami a trecut, observăm că a luat cu el şi relieful. Nu mai există nici o distincţie între cultură şi pop-culture pentru că nu mai există cultură. Scoborîrea primeia i-a dat nas celeilalte să creadă că a rămas singură. Mitocanul simte nevoia să se pronunţe. Judecînd după senina ignorare a oricărui semn de cercetare a culturii care le stă la îndemînă într-o bibliotecă de ultimă oră, studenţii mei de aici au plecat şi ei pe tărîmul senin al barbariei intelectuale, delicat camuflată de tehnologie supersofisticată. Surfează pe Internet în pauze - co